sâmbătă, 3 februarie 2018

Fotbalul... emoție sau nimic!

Despre ce este vorba în fotbal? Care este esența acestui sport? Golurile? Driblingurile și artificiile tehnice? Inteligența tactică? Trofeele câștigate? Poate că fiecare dintre acestea constituie o piesă în puzzle-ul acestui minunat sport. Dar dincolo de toate acestea, cred că esența fotbalului constă în... emoție!



Ce este emoția în fotbal? Greu de dat o definiție dar cred că este acel cumul de trăiri din jurul unei echipe, care transformă cele 90 de minute ale unui meci într-o experiență intensă ce produce adrenalină și multiplicarea resurselor fizice ale celor din teren (singurul doping acceptabil) iar celor din tribună senzații pe care nu le vor uita niciodată. Vă întrebați cum se poate ca unii oameni să își amintească meciuri, faze, marcatori, detalii ale unor partide de acum zeci de ani. Asta se întâmplă nu pentru că acei oameni au o memorie de elefant ci pentru că acele ”date statistice” sunt asociate unor emoții puternice. O comunitate care își asociază identitatea cu echipa de fotbal îi dă acesteia sens și valoare. Un stadion care își susține vocal și vizual echipa transformă 11 angajați în 11 gladiatori. Iar o echipă care luptă până la ultima picătură de energie, până în ultima secundă, indiferent de ceea ce este scris pe tabelă, poate avea surpriza să fie aplaudată și aclamată chiar dacă scorul final îi este defavorabil pentru că emoția produsă a fost una pozitivă.



Sunt echipe care pot câștiga trofee după trofee dar care nu produc emoție. În cazul lor cupele și campionatele câștigate au semnificația ornamentelor de pe cavouri. Și sunt alte echipe cu palmares sărac, minuscul, care nu evoluează poate în luminile fotbalului mare, dar care sunt înconjurate de o aură specială. De ce? Pentru că sunt echipe care au acel gen de suporteri care își sărută fularul înainte de a pleca la meci, care plâng de bucurie sau de tristețe ca niște copii în timpul partidelor, pentru care berile băute cu prietenii sunt doar pretexte de a vorbi la nesfârșit despre echipa favorită. Și trebuie să recunoaștem că în fond asta căutăm cu toții la fotbal: sentiment de apartenență, emoție și amintiri memorabile. Emoția din fotbal nu se poate fabrica. Nu depinde de acțiunea conștientă a comunității, a suporterilor, a clubului sau a echipei. Este dacă vreți la fel ca în cazul iubirii dintre doi oameni. Ea se naște în locul și momentul potrivit acolo unde toți acești factori se manifestă instinctiv în crearea acelei emoții. La fel ca și în orice act de creație, este spontan și misterios, există dar ne scapă mecanismul producerii lui.




Despre ce este vorba în fotbal? Care este esența acestui sport? Golurile? Driblingurile și artificiile tehnice? Inteligența tactică? Trofeele câștigate? Poate că fiecare dintre acestea constituie o piesă în puzzle-ul acestui minunat sport. Dar dincolo de toate acestea, cred că esența fotbalului constă în... emoție! Dacă doriți un argument pentru acest punct de vedere urmăriți meciul de mai jos; sau dacă nu aveți timp, măcar introducerea partidei și repriza secundă. Veți înțelege ce au vrut să spună în cuvinte sărace, rândurile de mai sus:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu