marți, 19 decembrie 2017

Schimbare la UTA! Știm cine iese din joc dar încă e un mister cine intră

UTA se apropie nu doar de sfârșitul unui an calendaristic ci și de finalul unui alt capitol al istoriei ei. Un capitol zbuciumat care a început controversat dar optimist în 2014 și care iată își trăiește ultimele zile într-o atmosferă mai degrabă de neîncredere și dezamăgire. Responsabilă, împreună cu Suporter Club UTA și autoritățile locale, de renașterea UTA-ei din mizeria în care adus-o managementul falimentar al ultimilor săi administratori, actuala conducere a Bătrânei Doamne pare că și-a atins limitele și este pregătită să predea ștafeta. Liderul proiectului pornit sub numele ”UTA Bătrâna Doamnă”, Alexandru Meszar, a anunțat sâmbătă în cadrul unei întâlniri cu abonații clubului, intenția ca actuala conducere a UTA-ei să se retragă pentru a lăsa locul unei noi ”garnituri” care dorește să ducă acest proiect mai departe.



Din punctul meu de vedere anunțul nu este deloc surprinzător. Semnale în acest sens existau de multe săptămâni iar decizia este una care are o logică ce nu poate fi contestată. Indiferent de declarații, este limpede pentru orice conducător al UTA-ei că lumea fotbalistică arădeană nu va accepta niciodată că obiectivul minimal al echipei fanion a orașului ar putea fi unul mai mic decât promovarea și apoi consolidarea pe prima scenă a fotbalului românesc. Cât de îndreptățită raportat la fapte este această așteptare, chiar pretenție am putea spune, a opiniei publice arădene, este discutabil. Însă cert e faptul că performanța stă în ADN-ul acestei echipe iar mediocritatea fotbalului mic este pentru UTA o stare nenaturală, indiferent de cât de prelungită este această agonie. Din această perspectivă, faptul că UTA va rata în acest sezon pentru al treia oară consecutiv promovarea în Liga I, creează asupra conducerii o presiune aproape imposibil de gestionat și care cred că ar fi fost resimțită chiar dacă nivelul de contestare și nemulțumire nu ar fi fost atât de puternic.



Este limpede, așa cum spuneam mai sus, că actuala conducere și-a atins limitele manageriale. Ultimele 18 luni au fost caracterizate de incoerență în ceea ce privește strategia sportivă, cu treceri bruște de la ”cocoloșirea” elementelor autohtone la importuri masive de ”cărți de vizită”, de la tăieri în carne vie la premieri pentru contraperformanță și retur, toate ”pigmentate” cu rateuri pe bandă rulantă în ceea ce privește numirile de antrenori sau transferurile de jucători. La asta se adaugă bâlbele organizatorice și, bomboana de pe colivă, scandalul cu oficiali ai clubului suspectați de corupție. Însă la fel de adevărat este și faptul că însăși conducerea clubului are dreptul de a justifica intenția de retragere prin sentimentul că nu a fost suficient susținută de către oraș în această ultimă perioadă. Argumente? Suportul financiar din partea primăriei care a fost consistent însă livrat prin niște mecanisme care au făcut ca în fiecare sezon cel puțin jumătate din sumă să fie disponibilă atunci când nu mai putea fi folosită, situația dezastroasă a bazelor sportive care a făcut ca UTA să joace în 2017 în exil la Șiria, sprijinul insignifiant venit dinspre mediul privat arădean și chiar inconsistența suportului fanilor care, comparat cu alte situații precum cele de la Ploiești, Cluj sau chiar Pitești, arată că la Arad UTA e iubită însă mai mult din tastatură (ce folos că ai mii de like-uri pe facebook dacă vinzi 200 – 300 de abonamente?!)



În condițiile în care turul campionatului a fost un dezastru, presiunea externă și internă era tot mai puternică, o parte consistentă a bugetului a fost risipită pe salariile unor jucători care s-au dovedit un balast pentru UTA iar perspectivele unei reechilibrări printr-o tranzacție în genul Dennis Man sau Adrian Petre sunt de domeniul fantasticului, decizia actualei conduceri de a demisiona mi se pare de bun simț. Cum la fel, decentă mi se pare și disponibilitatea de a asigura continuitatea la cotă de avarie până ce clubul va fi preluat de o altă echipă. O atitudine de genul ”azi plec, după mine potopul” mi s-ar fi părut nu doar periculoasă și incorectă față de club și suporterii ei, care s-ar fi trezit din nou sub amenințarea concretă a colapsului, dar și absurdă dacă ne gândim că ar fi însemnat îngroparea unei munci de 4 ani de zile. Pentru că, dacă suntem corecți, nu putem evalua echipa proaspăt demisionară doar după ultimele 6 sau 16 luni. Vorbim despre un proiect managerial care a obținut două promovări consecutive, care și-a depășit condiția în primul sezon de Liga 2, care a reușit să acopere bugetul de salarii al clubului prin vânzarea unor jucători formați și crescuți aici, care a încercat timid și șchiopătat să modernizeze imaginea clubului, care și-a îndeplinit extrem de importantul obiectiv de a recâștiga dreptul asupra numelui și palmaresului și care, acum la momentul final, lasă un club sănătos financiar.



Ce va fi de acum încolo? Cât va dura interimatul și care sunt perspectivele UTA-ei? Întrebări grele la care însă cred că sunt anumiți oameni și anumite grupuri care trebuie să dea un răspuns. Conducerea UTA-ei a fost foarte dur criticată și i s-a cerut demisia pe tot parcursul toamnei. De asemenea, Suporter Club UTA ca asociație a fost acuzată de partizanat cu managementul UTA-ei. Tocmai de aceea cred că acum, la fel ca în orice societate sănătoasă, cei care au făcut opoziție trebuie să își asume responsabilitatea puterii. Criticile, unele dure dar de bun simț, altele pigmentate cu acuze grave și chiar insulte, au venit mai mult sau mai puțin oficial și dinspre autoritățile locale, și dinspre cercurile oamenilor de fotbal din Arad și dinspre suporteri (evident alții decât ”corupta și compromisa gașcă din SCU”). Cred că acum este timpul ca toate aceste forțe, toți cei care au stat în spatele acestor curente de opinii, au nu doar ocazia dar și obligația morală de a livra o soluție pentru UTA. Unul dintre leitmotivurile polemicilor purtate pe marginea acestui subiect a fost ”nu se termină lumea cu Meszar, sunt destui oameni care pot conduce UTA mai bine”. Acum este momentul cel mai prielnic ca acei oameni competenți să intre în acțiune. Mai ales că, spre deosebire de anii trecuți (mă refer la episoadele 2009, 2010 sau 2013) nu mai există nici impedimentul găurilor financiare lăsate de vechea conducere și care ar fi trebuit umplute de către noul management.


Foto: uta-arad.ro, liga2.prosport.ro, romanianultras.net

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu